O VACANȚĂ DE NEUITAT LA STRAJA

Posted On 11 noiembrie 2014

Ceasul cred că suna deja de 5 minute,când am reușit să mă trezesc îndeajuns de mult încât să-l opresc.Eram gata,gata să încep rutina pentru a merge la servici,când mi-am dat seama că este sâmbătă și fără a mai face nimic m-am pus din nou la somn.După nici un sfert de oră,mă sună Elena.
-Ce faci?Ești gata?În 10 minute ajung în fața casei tale.
-Ești nebună,e sâmbătă și azi vrei să mă trezesc de dimineață?
-Să nu-mi spui că ai uitat..
-Ce să uit?…Aoleu,astăzi e aceea sâmbătă?
-Daaaa și tu ai uitat după ce m-ai convins să vin,hai repede la duș,că altfel o să întârziem.
Doamne,cum reușisem să uit?…Îmi pusesem și alarmă specială(dar de dimineață nici nu m-a mai interesat ce melodie cântă am oprit-o și atât…).Trebuia să mă pregătesc cât mai repede,pentru că nu-mi permiteam să întârzii.Făcusem zile întregi planuri cum să nu uităm nimic,până și hainele erau deja împachetate ,nu mai trebuia decât să iau mâncarea,cel puțin așa hotărâsem,nimeni însă nu se așteptase că o să uit să mă trezesc.
Cu o viteză uimitoare m-am pregătit astfel încât Elena nu a mai trebuit decât să aștepte două minute cât am lăsat pisica la vecina.
Și iată-ne în sfârșit în drum spre tabăra Straja,mult așteptata vacanță sosise.

Nu ne propusesem să merge într-o astfel de vacanță,până atunci,deoarece nu aveam timp.Spre bucuria noastră prietenul Elenei,Mircea,care era îndrăgostit de ea,știam asta chiar dacă ei doi mereu spuneau ”suntem doar prieteni„,ne spusese că are două locuri libere pentru această excursie.
Bine nu era chiar o excursie,Mircea în realitate mergea cu fotbaliști de la clubul la care era antrenor într-un cantonament la Straja.Pentru a putea câștiga însă câteva minute cu Elena ne propusese să venim,mie revenindu-mi sarcina de a o convinge să vină.
Sejurul a fost găzduit de Vila Alpin și chiar am fost mulțumiți de tot,adică dacă în majoritatea unităților de cazare ești întâmpinat de o persoană a cărei față nu exprimă decât că abia așteaptă să se termine programul pentru a scăpa de tine,aici totul a fost diferit,pe întreaga perioadă petrecută acolo am fost întâmpinați doar de fețe vesele,gata oricând să-ți vină în ajutor.

A doua zi după ce copii au avut oficial liber,am hotărât să luăm parte la activitățile de team building pe munte ,bina Mircea cu Elena au hotărât,iar eu ca să nu par fricoasă i-am urmat.Încă de mică am avut probleme cu înălțimea,nu suport să stau foarte sus.De data aceasta nu știu cine a avut mai mult efect asupra mea,faptul că mă făceam de râs în fața prietenilor mei,sau faptul că acel instructor minunat care urca alături de mine putea spune că până și copii mici mă depășesc.Am trecut peste frica de înălțime și am mai câștigat un prieten,doar prieten pentru că aveam să aflu peste puțin timp că nu își dorea o relație serioasă.
Zilele următoare au trecut foarte repede și chiar ne-a părut rău că am părăsit acel loc minunat,în care am învățat că îmi pot depăși teama de înălțime,ne-am promis însă că ne vom întoarce.Spune-ți voi nu este un loc feeric?

Acest articol a fost scris pentru competiția SuperBlog2014.Proba16.Team building la Straja