CUM AM ÎNVĂȚAT SĂ TRĂIESC DIN NOU

Foarte mulți dintre cei care înainte de a face cunoștință cu internetul asociau distracția cu grupul de prieteni,apariția noului mod de petrecere a timpului liber a însemnat schimbarea radicală a modului în care percepeam distracția.

Din păcate și în cazul meu s-a întâmplat același lucru,dacă la început era aproape imposibil să stau acasă mai mult de o oră,în afară de perioada de somn,după descoperirea mediului virtual până și timpul dedicat somnului a început să fie din ce în ce mai mic.
Devenisem obsedată de tot felul de jocuri și îmi uitasem cu desăvârșire prietenii,la școală nici măcar nu mai stăteam la toate orele,mintea mea era alături de jocuri,iar despre vorbit cu prieteni nici nu se mai putea pune vorba.Dacă însă cineva mă căuta pe chat sau messenger puteam vorbi chiar și ore întregi fără oprire și fără probleme.
KomunomoLogo_patrat

Discuțiile față în față mi se păreau o adevărată teroare însă cu ajutorul internetului am reușit să mă alătur mai multor comunități online,în cadrul rețelei de socializare facebook,dar o singură comunitate avea să mă ”câștige„ definitiv.Acolo am descoperit o lume asemănătoare cu ceea în care trăiam,adică a persoanelor care ”uitaseră” cât de frumoasă este viața reală,palpabilă și își creaseră o nouă lume,în care toate defectele dispăruseră,dar în care pur și simplu renunțaseră la propriile dorințe,ambiții și prietenii.
Reușiserăm să devenim alte persoane,iar atunci când adminul grupului a hotărât că trebuie să încercăm să ne vedem și față în față am privit totul cu neîncredere.Cum puteam să ne întâlnim când știam că ascunsesem atât de multe lucruri?Aveam deja printre noi și câteva ”cupluri” dacă le puteam numi așa,nu se văzuseră niciodată sau cel puțin așa credeau   dar găsiseră în spațiul virtual foarte multe lucruri în comun.
Chiar dacă îmi era teamă că o să fiu respinsă,mințisem în legătură cu vârsta,doar pentru a putea intra în grup,o cerință obligatorie fiind să am 18 ani.Chiar dacă aveam șansa de ai păcăli(pentru vârsta mea fiind foarte înaltă) am hotărât că mai bine le spun adevărul și dacă urma să nu mai fac parte din grup ”asta era”.Am ajuns la locul de întâlnire a patra și am aflat cu stupoare că ”liderul” nostru era profesorul meu de tehnologie care știuse de la început pe cine introduse-se în grup,dar îmi permisese să mă alătur lor doar pentru a putea să mă ajute să revin în lumea reală.
Surprizele aveau să se țină lanț,Anca și Ovidiu(cum îi știam pe facebook)aveau deja câteva șanse să fie îndrăgostiți unul de celălalt,ambii erau trecuți printr-un divorț,pornit de la un fapt mărunt.La proba finală,ceea a cunoașterii față în față aveau să-și dea seama că soarta se juca cu ei.Numele lor reale erau Raluca și Cornel și fuseseră căsătoriți timp de 5 ani,după care divorțaseră pentru că fiecare îți găsise câte un alt iubit.Când s-au văzut prima oară au crezut că fiecare urma să se întâlnească cu altcineva,nicidecum nu-și puteau închipui că purtaseră acele conversații atâta timp împreună,în ultimul an de relație ajungând să nu-și mai vorbească aproape deloc.
După ce s-au lămurit cum stă treaba au hotărât să mai dea o șansă relației,iar de data aceasta nu s-au mai despărțit,chiar au împreună un băiețel simpatic pe 5 luni.Restul persoanelor m-au primit cu căldură,nefiind singura care mințise în legătură cu vârsta.De atunci ne-am întâlnit în fiecare an și am vorbit săptămânal pe facebook.Comunitatea online a reușit să mă facă să redevin persoana care iubea să-și petreacă timpul alături de persoanele dragi și m-a învățat că nu tot ceea ce postează o persoană despre ea este adevărat.
O astfel de comunitate este KOMUNOMO ,ea este mult mai mare decât comunitatea din care făceam eu parte,dar este dedicată tot persoanelor care nu mai reușesc să se gândească decât la internet,care de cele mai multe ori uită de familie,prieteni și nu în ultimul rând chiar de ei înșiși ,ceea ce nu este bine,am trecut prin asta și nu m-aș mai întoarce niciodată la persoana care devenise.Pur și simplu este mult prea ușor să fugi de toate grijile și de toate problemele cu ajutorul mediului virtual,dar acele probleme te urmăresc în continuare,chiar dacă tu nu le mai vezi și te lovesc exact atunci când ești mai sensibil.De aceea eu vă propun să intrați pe această comunitate și să reînvățați să trăiți liberi,exact așa cum sunteți,fără a fii nevoie să deveniți niște roboți.Fiecare din noi are ceva aparte și tocmai acel ceva ne face diferiți de niște mici roboți.
Acest articol a fost scris pentru competiția SuperBlog.Proba 18.Prietenie, contribuție, COMUNITATE

 

Tags:
6 Comments

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.