Pisoiașii mei
Astăzi o sa va vorbesc despre cei doi motani ai mei.Pe cel mare l-am găsit pe strada când mergeam la magazin. Era alb ca zapada si cu codita neagra. O pufosenie. L-am luat pentru ca tocmai imi murise motanul cel batran si nu aveam pisoi. Cand am ajuns acasa i-am dat sa manance si apoi s-a cuibarit intr-un pantof de-al sotului. Dupa vreo 2 zile cand s-a acomodat cu noi a inceput si nastrusniciile. Se ascundea prin dulapurile cu haine,se ascundea dupa mobile si apoi iti sarea pe picioare iar cand obosea se aseza pe fotoliu si adormea.
Cu timpul a inceput sa isi largeasca orizontul culinar. Daca mananci tu ciocolata sau bei o cafea cu lapte e dezastru. Intr-o zi a venit un amic al fiicei mele pe la noi si isi cumparase o cafea cu lapte. L-am atentionat sa nu o lase nesupravegheata pentru ca ramane fara ea. Acesta nu s-a sinchisit si stand la vorba cu fica mea, pisoiul s-a furisatsi a limpait toata cafeaua din pahar. Nu cred ca observau prea curand ce s-a intamplat dar la ultimile picaturi a trebuit sa-si bage capul de tot in pahar. Ne mai putand scoate capul din pahar a plecat cu el asa prin casa. Copii se amuzau pe seama bietului motan dar in final l-au eliberat cu bine de caraghioasa palarie.
Cu timpul a devenit expert in disparitia anumitor alimente cum ar fi: prajituri cu ciocolata, ciocolata, porumb fiert.Dar sa vorbim putin si despre al doilea motan. Anul trecut in noiembrie dupa o noapte cu furtuna cand ma pregateam sa merg la serviciu am auzit un mieunat slab. Am iesit afara si am mers dupa sunetul care se auzea aproape de gardul vecinului si am gasit alt pisoi ud pana la piele si tremurand rau de frig. Prima data am zis ca o sa-l tin pana ii gasesc un stapan, apoi pentru ca era asa de afectuos si dragut l-am oprit si pe el.Cel mare la inceput nu l-a prea bagat in seama dar giumbuslucurile celuilalt l-au provocat la joac. Acum sunt nedespartiti, mananca si se joaca doar impreuna. Pozele sunt din primele zile alaturi de cel de al doilea pisic, respectiv din ziua in care l-am gasit pe cel alb.