Recenzie: „Pisicile Războinice 4: Furtuna” – Erin Hunter (Libraria Online Libris)

Nume: Pisicile Războinice – Vol IV – Furtuna

Autor: Erin Hunter

Editura: All

Colectia: Galaxia Copiilor

Categorie:Cărți pentru copii și adolescenți

La vânzare pe: Librăria Online Libris

Seria: Pisicile Războinice

Alte Volume: Vol I, Vol II, Vol III, Vol V, Vol VI,

 

Bună dimineața, dragii mei cititori! Dacă mă urmăriți pe Instagram știți deja că aseară am reușit să termin cel de al IV-lea volum din frumoasa serie „Pisicile Războinice” scris de Erin Hunter, intitulat „Furtuna”. Am primit acest volum de la Librăria Online Libris alături de frumosul semn de carte din poza de mai jos.  Trebuie să vă mărturisesc că volumul acesta este foarte palpitant, efectiv de la un capitol la altul reușești să treci prin zeci de stări și mereu ești ținut în suspans. Am avut momente în care nu puteam să las cartea jos pentru că îmi doream prea mult să văd ce se întâmplă mai departe, momente în care parcă am simțit durerea personajelor din carte.

Pentru cei care sunt pentru prima oară la mine pe blog voi face o scurtă introducere a seriei „Pisicile Războinice”. Cărțile prezintă patru clanuri de pisici care trăiesc ascunse și care respectă Codul Războinicilor. Printre aceste pisici ajunge și Roșcovanul, o pisică de casă, care simte însă că menirea sa este alta. Cu ajutorul lui Stea Albastră și al Clanului Tunetului pisica învață să trăiască în clan și ajunge pe rând ucenic, iar mai apoi războinic. Condus de inteligența sa Inimă de Foc reușește la finalul volumului III să dea în vileag trădarea lui Gheară de Tigru, fostul secund al Clanului Tunetului. Tot atunci Inimă de Foc primește funcția de secund al clanului, iar o dată cu ea o mare îndatorire.

Volumul IV al seriei ne scoate în evidență starea în care se află Stea Albastră, conducătoarea Clanului Tunetului, din păcate pisica nu poate trece foarte ușor peste trădarea fostului secund, iar asta poate duce întregul clan spre moarte. Inimă de Foc trebuie acum să se ocupe de clan și în același timp să le ascundă războinicilor adevărul despre conducătoarea lor. Pe lângă problemele clanului, secundul, simte tot mai mult lipsa bunului său prieten, Dungă Cenușie, motanul care a ales să părăsească clanul pentru a locui alături de pui săi pe teritoriul Clanului Râului.

În timpul unei patrule pe teritoriul Clanului Tunetului sunt găsite două pisici din Clanul Umbrelor, acestea și-au părăsit tabăra de frica bolii care le omoară membrii și au decis să ceară ajutorul lui Stea Albastră. Conducătoarea însă se vede nevoită să îi alunge, o astfel de boală fără leac poate fi o adevărată problemă pentru clanul lor. Cu toate acestea cele două pisici se întorc la scurt timp și sunt descoperite de Blană Fumurie, ucenica pisicii vraci. Aceasta decide să îi ajute în secret. Ce se va întâmpla însă atunci când pisicile din Clanul Tunetului vor fi nevoite să bea din apa de lângă ascunzătoarea pisicilor bolnave?

FRAGMENT:

Un urlet de agonie a răsunat în poiana scăldată în lumina lunii. Două pisici stăteau ghemuite la umbra unui tufiș de pe margine. Una dintre ele se zvârcolea chinuită de durere, lovind din coada lungă. Cealaltă pisică s-a ridicat în patru labe și a aplecat capul. Fusese pisică-vraci multă vreme și, cu toate astea, nu avea ce să facă, își privea neajutorată liderul, învins de boala ce pusese capăt deja atâtor vieți. Nu știa nicio buruiană care să-i ușureze durerile și febra aduse de boala aceasta, iar blana lui cenușie se înfoia de frustrare în timp ce liderul continua să se zvârcolească, prăbușindu-se apoi, epuizat, în cuibul căptușit cu mușchi. Temător, vraciul s-a aplecat și l-a adulmecat. Mai răsufla, dar respirația lui era slabă și mirosea greu, trupul slab se ridica ușor la fiecare răsuflare chinuită.
        În pădure a răsunat un țipăt. De data aceasta nu fusese o pisică, ci o cucuvea. Pisica-vraci a înmărmurit. Cucuvelele aduceau moartea în pădure, furau prada și chiar și puii de pisică, dacă aceștia se îndepărtau prea mult de mamă. Vraciul a ridicat o privire scrutătoare spre cer, rugându-se la spiritele strămoșilor războinici ca strigătul cucuvelei să nu fi fost un semn rău. Se uita printre ramurile ce alcătuiau acoperișul bârlogului, căutând Blana Argintie pe cerul întunecat. Dar întinderea de stele unde locuia clanul străbunilor era ascunsă de nori, iar pisica-vraci s-a cutremurat înfricoșată. Oare Clanul Stelelor îi abandonase în mâna bolii care le decima tabăra ?
       Apoi vântul a trecut printre copaci și frunzele uscate au foșnit. Deasupra, sus de tot, norii s-au mișcat și o stea,
singură pe cer, a trimis o rază fragilă de lumină, pătrunzând prin acoperișul vizuinii. În întuneric, liderul clanului a tras aer în piept, răsuflând adânc, constant. În sufletul vraciului alicărit speranța. Până la urmă, Clanul Stelelor nu îi părăsise.
       Epuizat și ușurat, motanul a ridicat bărbia, mulțumind în tăcere strămoșilor războinici că îi cruțaseră viața liderului. Îngustând ochii în fața razei de lumină, a auzit în gând murmurul spiritelor. Șopteau despre bătălii glorioase ce aveau să vină, despre noi teritorii și despre un clan și mai măreț, care avea să se ridice din cenușa celui vechi. Vraciul a simțit un val de bucurie inundându-i pieptul și făcând să îi furnice labele. Mesajul purtat de steaua aceea nu era unul simplu, despre supraviețuire.
        Dintr-odată, fără nicio avertizare, o aripă lată, cenușie a trecut peste raza de lumină, cufundând vizuina în întuneric. Pisica-vraci s-a dat în spate, lipindu-și burta de pământ în timp ce bufnița cobora țipând și își înfigea ghearele în acoperișul vizuinii. Probabil simțise mirosul bolii care îl slăbise pe lider și căuta o pradă ușoară. Dar stratul de ramuri era prea gros, nu putea pătrunde prin el.
         Pisica-vraci a ascultat bătaia lentă a aripilor în timp ce bufnița se îndepărta, afundându-se în pădure, apoi s-a ridicat în picioare cu inima bătându-i nebunește și a cercetat din nou cerul. Ca și cucuveaua, steaua dispăruse. În locul ei era doar întuneric. Spaima s-a strecurat pe sub blana vraciului, strângându-i inima ca într-o menghină.
— Ai auzit ? a întrebat un motan de dincolo de intrarea în vizuină, cu vocea subțiată de teamă.
          Pisica-vraci s-a strecurat repede în luminiș, știind că întregul clan avea să aștepte o interpretare a acelui semn. Războinicii, reginele și bătrânii – cei care se simțeau suficient de bine încât să se poată ridica din cuiburi – erau înghesuiți laolaltă la umbră, pe latura cea mai îndepărtată a poienii. Vraciul s-a oprit o clipă, ascultând murmurele alarmate ale clanului.
— Ce căuta cucuveaua aici ? a mârâit un războinic pestriț, ai cărui ochi sclipeau în întuneric.
— Nu se apropie niciodată atât de mult de tabără, a jelit un bătrân.
— A furat vreun pui ? a cerut să știe alt războinic, întorcându-și capul lat spre pisica de lângă el.
— De data asta nu, a răspuns regina argintie.
        Trei dintre puii ei fuseseră răpuși de boală, vocea îi era împovărată de suferință.
— Dar s-ar putea întoarce, probabil ne simte slăbiciunea.
— Cred că duhoarea morții o s-o țină la distanță, a spus un războinic tărcat, șchiopătând până în luminiș.
         Labele îi erau pline de noroi și avea blana ciufulită. Îngropase unul dintre membrii clanului. Mai trebuia să sape și alte morminte, dar era prea slăbit pentru a continua în seara aceea.
— Cum se simte liderul nostru ? a întrebat el cu vocea sugrumată de teamă.
— Nu știm, i-a răspuns motanul pestriț.
— Unde e pisica-vraci ? s-a plâns regina.
Pisicile au privit în jurul luminișului, iar vraciul le-a văzut sclipirea înspăimântată din ochi. Simțea panica tot mai mare din vocea lor și știa că au nevoie să fie alinați, asigurați că nu fuseseră părăsiți de Clanul Stelelor. Trăgând adânc aer în piept, pisica și-a îndreptat blana de pe umeri și a pornit de-a curmezișul poienii.
— N-avem nevoie de pisica-vraci să ne spună că țipătul cucuvelei anunță moarte, a scâncit un bătrân, cu ochii plini de spaimă.
— De unde știi tu ? a scuipat războinicul pestriț.
— Da, a rostit și regina privindu-l pe bătrân. Clanul Stelelor nu vorbește cu tine !

      Când pisica-vraci a ajuns în dreptul lor, regina s-a întors repede.
— A fost un semn cucuveaua ? a mieunat ea neliniștită.

     Mișcând stingher din labe, vraciul a evitat un răspuns direct.
— Clanul Stelelor mi-a vorbit în noaptea aceasta, i-a anunțat el. Ați văzut steaua care a strălucit printre nori ?
      Regina a dat din cap, iar în spatele ei ochii celorlalte pisici sclipeau plini de speranțe disperate.
— Ce-a însemnat ? a întrebat bătrânul.
— Va trăi liderul nostru ? a miorlăit războinicul tărcat.
      Pisica-vraci a ezitat.
— Nu poate să moară acum ! a exclamat regina. Cumrămâne cu cele nouă vieți ? Clanul Stelelor i le-a dat abiaacum șase luni !
— Nici măcar Clanul Stelelor nu-i poate da puterela nesfârșit, i-a răspuns pisica-vraci. Dar strămoșii noștri nune-au uitat, a continuat el încercând să-și scoată din minte imaginea aripii întunecate a cucuvelei, ce acoperise subțirica rază de lumină. Steaua purta un mesaj de speranță.
           Un scâncet ascuțit a răsunat dintr-un colț întunecat al taberei, iar o regină dungată a sărit în picioare și s-a grăbit în direcția aceea. Ceilalți au continuat să-l privească pe vraci cu ochi ce implorau o alinare.
— A vorbit Clanul Stelelor despre ploaie ? a întrebat un războinic tânăr. A trecut așa de mult timp de când a plouat ultima oară, poate că ar curăța tabăra de boală.
          Pisica-vraci a clătinat din cap.
— Nu despre ploaie, ci despre un măreț nou început al clanului nostru. În raza aceea de lumină, strămoșii noștri războinici mi-au arătat viitorul, iar acesta va fi unul glorios.
— Atunci înseamnă că supraviețuim ? a mieunat regina argintie.
— Vom face mai mult decât să supraviețuim, a promis pisica-vraci. Vom stăpâni întreaga pădure !
         Murmure de ușurare s-au făcut auzite printre pisici ;au tors pentru prima oară în aproape o lună.
Vraciul a întors capul, ascunzându-și tremurul din mustăți. Se ruga ca pisicile din clan să nu-l mai întrebe despre cucuvea. Nu îndrăznea să le spună despre înfiorătoarea avertizare adăugată de Clanul Stelelor atunci când aripa păsării ascunsese steaua. Clanul avea să plătească cel mai înfiorător preț pentru acel nou început.

Pe lângă problemele Clanului Tunetului Inimă de Foc mai are o problemă, Labă de Nor, fiul surorii sale, dispare tot mai des din tabără și în ciuda faptului că nu prinde mult vânat a devenit foarte durduliu. Urmărindu-l Inimă de Foc descoperă că ucenicul său merge în fiecare zi într-un cuib de Două Picioare pentru a cere mâncare, degeaba încearcă secundul să îi explice că acest lucru reprezintă o gravă încălcare a Codului Războinicilor, motanul parcă nu aude nimic. Într-o zi însă Inimă de Foc vede cu stupoare cum Labă de Nor este răpit de Două Picioare, în tabără el este nevoit să anunțe că pisica a dezertat. Singurele care știu adevărul sunt Stea Albastră, care consideră că Labă de Nor nu se va mai întoarce, și Furtună de Nisip, pisica care fusese cu el. Ce se va întâmpla cu Labă de Nor? Oare Clanul Stelelor îl va ajuta să găsească drumul înapoi?

Ceea ce părea o seară liniștită se transformă într-un adevărat pericol atunci când o patrulă a Clanului Tunetului se întoarce rănită în tabără. Inimă de Foc pornește alături de doi războinici spre locul incidentului, mai ales că Vânt Ager lipsea. Ajungi la Calea Tunetului războinici zăresc trupul fără viață a lui Vânt Ager, dar și pe Gât Alb, una din pisicile Clanului Umbrelor vindecată de Blană Fumurie, cu toate acestea Gât Alb preferă să se sinucidă înainte de a spune ceva despre ce s-a întâmplat. Atunci când Inimă de Foc încearcă să se apropie de trupul lui Gât Alb o pereche de ochi îi atrag atenția, Gheară de Tigru se află acum la doar câțiva metri de secund. O luptă se va porni, dar Gheară de Tigru nu este singur. Oare cum va scăpa Inimă de Foc de acest atac și de amenințarea  fostului secund potrivit căreia va ucide toți războinicii Clanului Tunetului?

Zilele au trecut și chiar dacă părea că Frunză Ruginie l-a părăsit, pisica vraci îi apare din nou în vis lui Inimă de Foc pentru a îl atenționa. Trezit din vis secundul își dă seama că ceva nu este în regulă și că tabăra lor este cuprinsă de foc. El dă alarma și acum toate pisicile trebuie să ajungă pe teritoriul Clanului Râului pentru a scăpa de focul ce amenință să îi ucidă. Inimă de Foc se întoarce în tabără alături de Colț Galben după trei pisici dispărute, iar în timp ce îl salvează pe fiul lui Gheară de Tigru el vede cum intrarea în tabără este astupată de un copac. Oare va scăpa Colț Galben cu viață? Va reuși Inimă de Foc să salveze toate pisicile? Ce preț va cere Clanul Râului pentru că i-a găzduit?

Stea Albastră este supărată pe Clanul Stelelor și tocmai de aceea decide să nu participe la următoarea Adunare, așa că Inimă de Foc trebuie acum să reprezinte clanul. Adunarea ne scoate în evidență un alt aspect atât secundul cât și conducătorul Clanului Umbrelor au fost uciși de boală, oare cine va conduce acum Clanul Umbrelor?

„Pisicile Războinice” este o serie care merită citită la orice vârstă, mai ales că lectura este una foarte ușoară. Povestea este foarte palpitantă și fiecare volum reușește să te țină cu sufletul la gură pentru că de multe ori este aproape imposibil să îți dai seama încotro se va îndrepta firul narativ. Eu deja sunt foarte curioasă cu privire la următorul volum, mai ales că acesta m-a lăsat cu zeci de întrebări. Dacă v-am cucerit și pe voi atunci trebuie să vă mărturisesc că puteți cumpăra acest volum și încă alte 6 volume ale acestei serii de pe Librăria Online Libris, tot de aici puteți achiziționa și multe alte titluri la fel de interesante. În plus dacă vă abonați la pagina lor de facebook veți putea afla mai multe despre reduceri și despre perioadele în care oferă transport gratuit.

 

 

 

 

Add a Comment

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.