Traditiile la botez – ce se mai respecta, ce se mai schimba
Botezul unui nou nascut face parte din categoria de evenimente cu incarcatura multipla. Pe de-o parte este implicatia religioasa, pe de alta parte exista o serie de traditii si credinte de genul regulilor nescrise ce se respecta ca odinioara. Insa ce nu este foarte clar precizat ajunge sa se transmita pe cale orala si in timp castiga si alte conotatii sau imprumuta tot felul de elemente.
Este si cazul momentului de botez si a petrecerii de dupa. Daca in trecut se obisnuia sa se treaca copilul peste prag dupa botez, acum semnificatia acestui fapt s-a pierdut. Daca in trecut o petrecere de botez era optionala, acum este mai degraba un motiv de a organiza ceva amplu si ca la carte.
Traditii de botez, intre nou si vechi
In functie de zona, religie si numeroase alte aspecte culturale, etnice si asa mai departe exista anumite aspecte ce se pastreaza ca fiind principale si de neinlocuit. Aici se inscrie scaldaciunea sau scufundatul copilului in apa pe care preotul o sfinteste in prealabil. Taiatul de fire de par in semnul crucii precum si a miruitului, trecerea celui mic prin altar in cazul baietilor, impartasania sunt momente din intreaga slujba de botez.
Iata cateva obiceiuri mai putin cunoscute:
- Prezenta de ursitoare. In toata tara se practica un obicei ce a prins mai degraba radacini moderne, desi are corelatie cu vremurile stravechi. Este vorba despre ursitoare Bucuresti sau pentru orice alt oras, disponibile pentru evenimente de tipul petrecerilor de botez. Acestea reprezinta in fapt personaje mistice, zanele bune ce ar trebui sa ii sorteasca celui mic numai de bine. Din asta se poate crea un spectacol in adevaratul sens al cuvantului.
Sunt multi cei care prefera un astfel de act artistic, intrucat completeaza ca stil cu tematica de eveniment si impresioneaza publicul.
- Realizarea semnului de cruce deasupra tocului usii la casa parintilor copilului nou nascut si botezat. Inca se mai practica si acest tip de obicei, insemnand o manifestare crestina menita sa arate lumii intregi ca la acea casa exista un crestin. Sunt voci care sustin ca acest lucru dateaza cu secole in urma, cand se obisnuia a se manji tocul usii cu rosu pentru ca spiritele rele sa stie sa ocoleasca casa unde sunt crestini.
Pentru a respecta intocmai acest obicei trebuie sa se realizeze semnul crucii prin afumarea suprafetei, cu ajutorul lumanarii de botez, imediat dupa sosirea de la biserica.
- Scaldaciunea sau scoaterea din mir. Acest obicei vizeaza momentul de dupa botez. In trecut se intampla undeva intre 7 si 10 zile de la botez, acum mai nou se intampla chiar a doua zi dupa botez. Presupune o baita facuta celui mic, de catre nasi. In apa in care se scalda se pun elemente simbolice, de la o moneda la ou, lapte, miere, insotite de urari de bine. Scopul ar fi acela de a ursi celui mic viata bogata, dulce, cu prosperitate etc.
Ce nu se mai practica? Spre exemplu excluderea mamei de la participarea slujbei de botez. Sau planificarea momentului in sine, pana in ziua 40 de dupa nastere. Pentru ca multe sunt doar traditii, alegerea este a parintilor ce sa includa sau nu in acest eveniment.