SuperBlog, SuperBlog2018

O fata, un baiat si o prima intalnire iesita din tipare

Prima intalnire este cea mai importanta si cea care sigur ne ramane mereu in minte. Nici eu nu am putut-o uita, desi au trecut atat de multi ani. Era prima mea excursie organizata fara parinti sau profesori. Cativa prieteni ne gandisem ca ar fi frumos sa mergem un weekend la Sibiu ca sa vedem si Targul de Craciun.

Inca din prima seara prietenii care aveau iubite/iubiti ne-au „tradat”. Asa ca am ramas doar eu cu Alex in holul acela oribil al hotelului. Imi doream sa ies, sa ma bucur de fulgii de zapada, dar imi era teama sa fac asta singura. Nu stiam orasul si in plus aproape se intunecase.

Spre surprinderea mea Alex mi-a zis ca are o surpriza pentru mine si sa merg sa ma pregatesc. Primul gand a fost ok imi iau o pereche de blugi si o bluza, asa ca am raspuns „Revin in 10 minute”.

Totusi cand am ajuns in camera creierul meu a inceput sa faca „nazuri”:
~ Nu poti merge in oras in bluza si blugi. Profita de ocazie si arunca o privire peste colectia de rochii elegante pe care ai adaugat-o in bagaj.
~ Rochia asta rosie e prea decoltata, ai grija la impresia pe care o lasi.
~ Stii prea bine ca nu iti sta bine in verde. Incearca alta.
~ Rochia este prea scurta.
~ Modelul asta nu se mai poarta de 10 ani.

Tocmai cand ma pregateam sa renunt am vazut-o, era rochia perfecta nici prea lunga, dar nici prea scurta, nici prea decoltata, dar nici gen „maicuta”. Inca o mai am asa ca o puteti vedea si voi in pozele de mai sus. Pe atunci mi-am facut bucle si am accesorizat rochita cu o geanta aurie.

Apoi creierul mi-a pus o intrebare in fata careia m-am blocat: „De ce te stresezi de parca ai merge la intalnire?”. Nu ma gandisem la asta, Alex era superb, dar nu era cavalerul ala pe cal alb la care visasem. Era atent cu mine, dar si iubea sa se bage in tot felul de probleme. Totusi inima imi spunea sa ii ofer o sansa.

Cand am terminat cearta cu creierul meu mi-am amintit ca imi trebuie ceva de incaltat. Sa va mai spun ca atunci mi-am dat seama ca aveam doar pantofi cu toc si nicio pereche de ghete/cizme elegante? As fi vrut sa imi schimb tinuta, dar fix atunci am vazut ca cele 10 minute ale mele se transformasera in 2 ore. In speranta ca poate Alex plecase (bine asa ma minteam, in realitate speram sa fie in continuare jos) am coborat.

El era acolo, se schimbase la costum si ii statea atat de bine. Nu imi venea sa cred ca el era baiatul care indiferent de anotimp venea la cursuri in trening si adidasi. Apoi i-am intalnit ochii, ramasese blocat si daca nu as fi terminat de coborat scarile sigur m-as fi impiedicat.

De la Hotel am mers la un restaurant din zona. La inceput chelnerul ne-a spus ca nu mai sunt locuri, dar vazand tinutele noastre s-a lasat convins de Alex sa gaseasca o masa pentru noi. Totul era perfect sau aproape perfect, locatia era de vis, erau lumanari aprinse pe masa, vin. Cand a venit meniul totul s-a spulberat, nu stiu cum, dar alesesem cel mai scump restaurant. Stiam ca de dragul meu Alex ar fi platit orice alegeam, dar nu eram de acord sa isi lase tot salariul acolo.

Asa ca doua minute mai tarziu fugeam pe strazile Sibiului sub ploaia de fulgi de nea. Nu ca ne-ar fi urmarit cineva, dar ne simteam exact ca si copiii aia care suna la usa si apoi fug. Nu stiu cum nu am cazut, dar norocul a fost de partea mea. In aceeasi seara ne-am oprit la o shaorma si ne-am luat cate una. Stiu poate parea ciudat, dar acea shaorma mancata in centrul Sibiului a reprezentat inceputul unei relatii pe care nu o voi uita niciodata.

Cum a fost prima voastra intalnire?

Acest articol a fost scris pentru SuperBlog 2018!

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *

* Checkbox GDPR is required

*

Sunt de acord

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.