Recenzie: „Pisicile Războinice 5: O cale periculoasa” – Erin Hunter

Pisicile razboinice. Vol. 5: O cale primejdioasa - Erin Hunter

Nume: Pisicile Războinice – Vol V – O cale periculoasa

Autor: Erin Hunter

Editura: All

Colectia: Galaxia Copiilor

Categorie:Cărți pentru copii și adolescenți

 

 

 

Bine v-am regasit, dragi cititori. Astazi am gasit cateva minute libere pentru a va prezenta recenzia celui de la V-lea volum din Pisicile Razboinice ce se numeste „O cale primejdioasa” scrisa de Erin Hunter. Asa cum probabil stiti deja, de aceasta data nu am mai asteptat sa primesc cartea de la o editura, ci din contra am citit-o online. Chiar daca a fost in limba engleza mi s-a parut o lectura foarte usoara.

Volumul a inceput cu prezentarea lui Gheara de Tigru, acum Stea de Tigru, ca si conducator al Clanului Umbrelor. Chiar daca Inima de Foc si-ar dori sa expuna faptul ca fostul secund al Clanului Tunetului este un tradator, el isi da seama ca nu se poate certa cu un conducator ales chiar de Clanul Stelelor.

In tabara lucrurile sunt foarte grave, chiar daca razboinicii nu o stiu. Stea Albastra a declarat razboi Clanului Stelelor si se pare ca nu mai gandeste limpede. Niste ramasite de animale gasite moartea la granita cu Clanului Raului o vor face pe conducatoare sa declare razboi Clanului Vantului. Tocmai cand au si mai mare nevoie de razboinici Inima de Foc descopera ca unul dintre pui este surd, din pacate la scurt timp dupa acest incident micutul pisic este rapid de o bufnita.

Chiar daca Inima de Foc spera ca o data cu numirea sa ca si conducator al Clanului Umbrelor, Gheara de Tigru, va renunta la lupta cu Clanul Tunetului acest lucru nu este adevarat, din contra un mare pericol ii pandeste. Stea Albastra dispare din tabara, iar la intoarcere ii spune lui Inima de Foc ca are un mesaj de la Clanul Stelelor. Chiar daca conducatoarea jurase ca nu v-a mai imparti visele cu Clanul Stelelor ea totusi a mers la Pietrele Insorite. Din pacate insa  in padure sta ascuns un mare pericol ce va aduce cu el moartea si durerea.

FRAGMENT:

Inima de Foc s-a rasucit, cautand-o din priviri pe Stea Albastra, insa nu a vazut-o nicaieri. L-a zarit pe Coada Lunga in mijlocul unei adunaturi de pisici, insa inainte de a apuca sa-l ajute, a vazut ca Gheara Neagra se pregatea sa sara pe el. A reusit sa evite ghearele razboinicului, iar cand acesta a cazut pe o parte, Inima de Foc a sarit pe el si l-a muscat tare de ureche.

 Gheara Neagra se zbatea, incercand sa scape din stransoarea motanului portocaliu. Inima de Foc l-a zgariat pe spate, insa l-a scapat din gheare, fiind izbit dintr-o parte de alta pisica. A cazut la pamant, simtind ca cineva il musca de coada. 

 „Coada Lunga avea dreptate”, si-a spus el disperat. „Au sa ne faca harcea-parcea!”

 Pisicile din Clanul Tunetului nu aveau nicio speranta, erau depasite numeric si Laba Iute nu putea ajunge in tabara in timp util. Cu mult inainte de sosirea intaririlor, patrula avea sa fie pusa pe fuga sau ucisa, iar Pietrele Insorite aveau sa apartina din nou Clanului Raului.

Inima de Foc se zbatea neputincios, incercand sa-si infiga dintii si ghearele in ceva. Dintr-odata, s-a simtit eliberat – disparuse greutatea pisicii care i se asezase pe labe, imobilizandu-l. A sarit in picioare si l-a vazut pe Laba de Nor urcat cu totul in spinarea lui Gheara Neagra, cu ghearele infipte adanc in blana neagra a razboinicului si cu privirea salbatica a unui luptator. Gheara Neagra s-a ridicat in doua labe, insa tot nu a reusit sa scape de ucenic.

   – Uite, Inima de Foc! a strigat Laba de Nor. Fa si tu asa, e usor!

Secundul nu a avut timp sa-i raspunda. A scuipat o insulta spre celalalt razboinic, care a disparut intre pietre urland de durere, si s-a aruncat in multimea de pisici ce se invarteau in jurul lui Coada Lunga.”” („O cale primejdioasa”- Pisicile Razbionice, Erin Hunter)

Clanul Raului vrea inapoi Pietrele Insorite asa ca o lupta se va porni pe teritoriul Clanul Tunetului. Patrula condusa de Stea Albastra va fi cea care va descoperi invadatorii. Va putea oare conducatoarea sa lupte impotriva propriilor pisoiasi sau acestia o vor ucide?

Finalul acestui volum m-a lasat cu ochii in lacrimi , mai ales ca mi-am dat seama cat de mult a tinut Stea Albastra la clanul sau si cat s-a luptat ca acestuia sa ii fie bine. Oare cine va fi acum conducatorul Clanului Tunetului?

Volumul acesta m-a lasat fara cuvinte, nu stiu cum sa va explic. Pur si simplu citind atat de multe volume am ajuns sa traiesc evenimentele alaturi de ei. Este un volum care ne invata si mai multe, acum sunt curioasa cum le va spune Inima de Foc celor din Clanul Tunetului ca Stea Albastra a ales sa isi trimita pisoiasii ca sa fie crescuti de Clanul Raului.

Deja am inceput sa citesc urmatorul volum si in scurt timp voi reveni cu o recenzie detaliata.

Puteti gasi primele 8 volume online pe Libraria Online Libris.

Recenzie: „Pisicile Războinice 4: Furtuna” – Erin Hunter (Libraria Online Libris)

Nume: Pisicile Războinice – Vol IV – Furtuna

Autor: Erin Hunter

Editura: All

Colectia: Galaxia Copiilor

Categorie:Cărți pentru copii și adolescenți

La vânzare pe: Librăria Online Libris

Bună dimineața, dragii mei cititori! Dacă mă urmăriți pe Instagram știți deja că aseară am reușit să termin cel de al IV-lea volum din frumoasa serie „Pisicile Războinice” scris de Erin Hunter, intitulat „Furtuna”. Am primit acest volum de la Librăria Online Libris alături de frumosul semn de carte din poza de mai jos.  Trebuie să vă mărturisesc că volumul acesta este foarte palpitant, efectiv de la un capitol la altul reușești să treci prin zeci de stări și mereu ești ținut în suspans. Am avut momente în care nu puteam să las cartea jos pentru că îmi doream prea mult să văd ce se întâmplă mai departe, momente în care parcă am simțit durerea personajelor din carte. 

Pentru cei care sunt pentru prima oară la mine pe blog voi face o scurtă introducere a seriei „Pisicile Războinice”. Cărțile prezintă patru clanuri de pisici care trăiesc ascunse și care respectă Codul Războinicilor. Printre aceste pisici ajunge și Roșcovanul, o pisică de casă, care simte însă că menirea sa este alta. Cu ajutorul lui Stea Albastră și al Clanului Tunetului pisica învață să trăiască în clan și ajunge pe rând ucenic, iar mai apoi războinic. Condus de inteligența sa Inimă de Foc reușește la finalul volumului III să dea în vileag trădarea lui Gheară de Tigru, fostul secund al Clanului Tunetului. Tot atunci Inimă de Foc primește funcția de secund al clanului, iar o dată cu ea o mare îndatorire. 

Volumul IV al seriei ne scoate în evidență starea în care se află Stea Albastră, conducătoarea Clanului Tunetului, din păcate pisica nu poate trece foarte ușor peste trădarea fostului secund, iar asta poate duce întregul clan spre moarte. Inimă de Foc trebuie acum să se ocupe de clan și în același timp să le ascundă războinicilor adevărul despre conducătoarea lor. Pe lângă problemele clanului, secundul, simte tot mai mult lipsa bunului său prieten, Dungă Cenușie, motanul care a ales să părăsească clanul pentru a locui alături de pui săi pe teritoriul Clanului Râului.

În timpul unei patrule pe teritoriul Clanului Tunetului sunt găsite două pisici din Clanul Umbrelor, acestea și-au părăsit tabăra de frica bolii care le omoară membrii și au decis să ceară ajutorul lui Stea Albastră. Conducătoarea însă se vede nevoită să îi alunge, o astfel de boală fără leac poate fi o adevărată problemă pentru clanul lor. Cu toate acestea cele două pisici se întorc la scurt timp și sunt descoperite de Blană Fumurie, ucenica pisicii vraci. Aceasta decide să îi ajute în secret. Ce se va întâmpla însă atunci când pisicile din Clanul Tunetului vor fi nevoite să bea din apa de lângă ascunzătoarea pisicilor bolnave?

FRAGMENT:

        „Un urlet de agonie a răsunat în poiana scăldată în lumina lunii. Două pisici stăteau ghemuite la umbra unui tufiș de pe margine. Una dintre ele se zvârcolea chinuită de durere, lovind din coada lungă. Cealaltă pisică s-a ridicat în patru labe și a aplecat capul. Fusese pisică-vraci multă vreme și, cu toate astea, nu avea ce să facă, își privea neajutorată liderul, învins de boala ce pusese capăt deja atâtor vieți. Nu știa nicio buruiană care să-i ușureze durerile și febra aduse de boala aceasta, iar blana lui cenușie se înfoia de frustrare în timp ce liderul continua să se zvârcolească, prăbușindu-se apoi, epuizat, în cuibul căptușit cu mușchi. Temător, vraciul s-a aplecat și l-a adulmecat. Mai răsufla, dar respirația lui era slabă și mirosea greu, trupul slab se ridica ușor la fiecare răsuflare chinuită.
        În pădure a răsunat un țipăt. De data aceasta nu fusese o pisică, ci o cucuvea. Pisica-vraci a înmărmurit. Cucuvelele aduceau moartea în pădure, furau prada și chiar și puii de pisică, dacă aceștia se îndepărtau prea mult de mamă. Vraciul a ridicat o privire scrutătoare spre cer, rugându-se la spiritele strămoșilor războinici ca strigătul cucuvelei să nu fi fost un semn rău. Se uita printre ramurile ce alcătuiau acoperișul bârlogului, căutând Blana Argintie pe cerul întunecat. Dar întinderea de stele unde locuia clanul străbunilor era ascunsă de nori, iar pisica-vraci s-a cutremurat înfricoșată. Oare Clanul Stelelor îi abandonase în mâna bolii care le decima tabăra ?
       Apoi vântul a trecut printre copaci și frunzele uscate au foșnit. Deasupra, sus de tot, norii s-au mișcat și o stea,
singură pe cer, a trimis o rază fragilă de lumină, pătrunzând prin acoperișul vizuinii. În întuneric, liderul clanului a tras aer în piept, răsuflând adânc, constant. În sufletul vraciului alicărit speranța. Până la urmă, Clanul Stelelor nu îi părăsise.
       Epuizat și ușurat, motanul a ridicat bărbia, mulțumind în tăcere strămoșilor războinici că îi cruțaseră viața liderului. Îngustând ochii în fața razei de lumină, a auzit în gând murmurul spiritelor. Șopteau despre bătălii glorioase ce aveau să vină, despre noi teritorii și despre un clan și mai măreț, care avea să se ridice din cenușa celui vechi. Vraciul a simțit un val de bucurie inundându-i pieptul și făcând să îi furnice labele. Mesajul purtat de steaua aceea nu era unul simplu, despre supraviețuire.
        Dintr-odată, fără nicio avertizare, o aripă lată, cenușie a trecut peste raza de lumină, cufundând vizuina în întuneric. Pisica-vraci s-a dat în spate, lipindu-și burta de pământ în timp ce bufnița cobora țipând și își înfigea ghearele în acoperișul vizuinii. Probabil simțise mirosul bolii care îl slăbise pe lider și căuta o pradă ușoară. Dar stratul de ramuri era prea gros, nu putea pătrunde prin el.
         Pisica-vraci a ascultat bătaia lentă a aripilor în timp ce bufnița se îndepărta, afundându-se în pădure, apoi s-a ridicat în picioare cu inima bătându-i nebunește și a cercetat din nou cerul. Ca și cucuveaua, steaua dispăruse. În locul ei era doar întuneric. Spaima s-a strecurat pe sub blana vraciului, strângându-i inima ca într-o menghină.
— Ai auzit ? a întrebat un motan de dincolo de intrarea în vizuină, cu vocea subțiată de teamă.
          Pisica-vraci s-a strecurat repede în luminiș, știind că întregul clan avea să aștepte o interpretare a acelui semn. Războinicii, reginele și bătrânii – cei care se simțeau suficient de bine încât să se poată ridica din cuiburi – erau înghesuiți laolaltă la umbră, pe latura cea mai îndepărtată a poienii. Vraciul s-a oprit o clipă, ascultând murmurele alarmate ale clanului.
— Ce căuta cucuveaua aici ? a mârâit un războinic pestriț, ai cărui ochi sclipeau în întuneric.
— Nu se apropie niciodată atât de mult de tabără, a jelit un bătrân.
— A furat vreun pui ? a cerut să știe alt războinic, întorcându-și capul lat spre pisica de lângă el.
— De data asta nu, a răspuns regina argintie.
        Trei dintre puii ei fuseseră răpuși de boală, vocea îi era împovărată de suferință.
— Dar s-ar putea întoarce, probabil ne simte slăbiciunea.
— Cred că duhoarea morții o s-o țină la distanță, a spus un războinic tărcat, șchiopătând până în luminiș.
         Labele îi erau pline de noroi și avea blana ciufulită. Îngropase unul dintre membrii clanului. Mai trebuia să sape și alte morminte, dar era prea slăbit pentru a continua în seara aceea.
— Cum se simte liderul nostru ? a întrebat el cu vocea sugrumată de teamă.
— Nu știm, i-a răspuns motanul pestriț.
— Unde e pisica-vraci ? s-a plâns regina.
Pisicile au privit în jurul luminișului, iar vraciul le-a văzut sclipirea înspăimântată din ochi. Simțea panica tot mai mare din vocea lor și știa că au nevoie să fie alinați, asigurați că nu fuseseră părăsiți de Clanul Stelelor. Trăgând adânc aer în piept, pisica și-a îndreptat blana de pe umeri și a pornit de-a curmezișul poienii.
— N-avem nevoie de pisica-vraci să ne spună că țipătul cucuvelei anunță moarte, a scâncit un bătrân, cu ochii plini de spaimă.
— De unde știi tu ? a scuipat războinicul pestriț.
— Da, a rostit și regina privindu-l pe bătrân. Clanul Stelelor nu vorbește cu tine !

      Când pisica-vraci a ajuns în dreptul lor, regina s-a întors repede.
— A fost un semn cucuveaua ? a mieunat ea neliniștită.

     Mișcând stingher din labe, vraciul a evitat un răspuns direct.
— Clanul Stelelor mi-a vorbit în noaptea aceasta, i-a anunțat el. Ați văzut steaua care a strălucit printre nori ?
      Regina a dat din cap, iar în spatele ei ochii celorlalte pisici sclipeau plini de speranțe disperate.
— Ce-a însemnat ? a întrebat bătrânul.
— Va trăi liderul nostru ? a miorlăit războinicul tărcat.
      Pisica-vraci a ezitat.
— Nu poate să moară acum ! a exclamat regina. Cumrămâne cu cele nouă vieți ? Clanul Stelelor i le-a dat abiaacum șase luni !
— Nici măcar Clanul Stelelor nu-i poate da puterela nesfârșit, i-a răspuns pisica-vraci. Dar strămoșii noștri nune-au uitat, a continuat el încercând să-și scoată din minte imaginea aripii întunecate a cucuvelei, ce acoperise subțirica rază de lumină. Steaua purta un mesaj de speranță.
           Un scâncet ascuțit a răsunat dintr-un colț întunecat al taberei, iar o regină dungată a sărit în picioare și s-a grăbit în direcția aceea. Ceilalți au continuat să-l privească pe vraci cu ochi ce implorau o alinare.
— A vorbit Clanul Stelelor despre ploaie ? a întrebat un războinic tânăr. A trecut așa de mult timp de când a plouat ultima oară, poate că ar curăța tabăra de boală.
          Pisica-vraci a clătinat din cap.
— Nu despre ploaie, ci despre un măreț nou început al clanului nostru. În raza aceea de lumină, strămoșii noștri războinici mi-au arătat viitorul, iar acesta va fi unul glorios.
— Atunci înseamnă că supraviețuim ? a mieunat regina argintie.
— Vom face mai mult decât să supraviețuim, a promis pisica-vraci. Vom stăpâni întreaga pădure !
         Murmure de ușurare s-au făcut auzite printre pisici ;au tors pentru prima oară în aproape o lună.
Vraciul a întors capul, ascunzându-și tremurul din mustăți. Se ruga ca pisicile din clan să nu-l mai întrebe despre cucuvea. Nu îndrăznea să le spună despre înfiorătoarea avertizare adăugată de Clanul Stelelor atunci când aripa păsării ascunsese steaua. Clanul avea să plătească cel mai înfiorător preț pentru acel nou început.

Pe lângă problemele Clanului Tunetului Inimă de Foc mai are o problemă, Labă de Nor, fiul surorii sale, dispare tot mai des din tabără și în ciuda faptului că nu prinde mult vânat a devenit foarte durduliu. Urmărindu-l Inimă de Foc descoperă că ucenicul său merge în fiecare zi într-un cuib de Două Picioare pentru a cere mâncare, degeaba încearcă secundul să îi explice că acest lucru reprezintă o gravă încălcare a Codului Războinicilor, motanul parcă nu aude nimic. Într-o zi însă Inimă de Foc vede cu stupoare cum Labă de Nor este răpit de Două Picioare, în tabără el este nevoit să anunțe că pisica a dezertat. Singurele care știu adevărul sunt Stea Albastră, care consideră că Labă de Nor nu se va mai întoarce, și Furtună de Nisip, pisica care fusese cu el. Ce se va întâmpla cu Labă de Nor? Oare Clanul Stelelor îl va ajuta să găsească drumul înapoi?

Ceea ce părea o seară liniștită se transformă într-un adevărat pericol atunci când o patrulă a Clanului Tunetului se întoarce rănită în tabără. Inimă de Foc pornește alături de doi războinici spre locul incidentului, mai ales că Vânt Ager lipsea. Ajungi la Calea Tunetului războinici zăresc trupul fără viață a lui Vânt Ager, dar și pe Gât Alb, una din pisicile Clanului Umbrelor vindecată de Blană Fumurie, cu toate acestea Gât Alb preferă să se sinucidă înainte de a spune ceva despre ce s-a întâmplat. Atunci când Inimă de Foc încearcă să se apropie de trupul lui Gât Alb o pereche de ochi îi atrag atenția, Gheară de Tigru se află acum la doar câțiva metri de secund. O luptă se va porni, dar Gheară de Tigru nu este singur. Oare cum va scăpa Inimă de Foc de acest atac și de amenințarea  fostului secund potrivit căreia va ucide toți războinicii Clanului Tunetului?

Zilele au trecut și chiar dacă părea că Frunză Ruginie l-a părăsit, pisica vraci îi apare din nou în vis lui Inimă de Foc pentru a îl atenționa. Trezit din vis secundul își dă seama că ceva nu este în regulă și că tabăra lor este cuprinsă de foc. El dă alarma și acum toate pisicile trebuie să ajungă pe teritoriul Clanului Râului pentru a scăpa de focul ce amenință să îi ucidă. Inimă de Foc se întoarce în tabără alături de Colț Galben după trei pisici dispărute, iar în timp ce îl salvează pe fiul lui Gheară de Tigru el vede cum intrarea în tabără este astupată de un copac. Oare va scăpa Colț Galben cu viață? Va reuși Inimă de Foc să salveze toate pisicile? Ce preț va cere Clanul Râului pentru că i-a găzduit?

Stea Albastră este supărată pe Clanul Stelelor și tocmai de aceea decide să nu participe la următoarea Adunare, așa că Inimă de Foc trebuie acum să reprezinte clanul. Adunarea ne scoate în evidență un alt aspect atât secundul cât și conducătorul Clanului Umbrelor au fost uciși de boală, oare cine va conduce acum Clanul Umbrelor?

„Pisicile Războinice” este o serie care merită citită la orice vârstă, mai ales că lectura este una foarte ușoară. Povestea este foarte palpitantă și fiecare volum reușește să te țină cu sufletul la gură pentru că de multe ori este aproape imposibil să îți dai seama încotro se va îndrepta firul narativ. Eu deja sunt foarte curioasă cu privire la următorul volum, mai ales că acesta m-a lăsat cu zeci de întrebări. Dacă v-am cucerit și pe voi atunci trebuie să vă mărturisesc că puteți cumpăra acest volum și încă alte 6 volume ale acestei serii de pe Librăria Online Libris, tot de aici puteți achiziționa și multe alte titluri la fel de interesante. În plus dacă vă abonați la pagina lor de facebook veți putea afla mai multe despre reduceri și despre perioadele în care oferă transport gratuit. 

 

 

 

 

Recenzie: „Pisicile Războinice 3: Pădurea Secretelor” – Erin Hunter (Libraria Online Libris)

Nume: Pisicile Războinice – Vol III – Pădurea Secretelor

Autor: Erin Hunter

Editura: All

Colectia: Galaxia Copiilor

Categorie: Cărți pentru copii și adolescenți

La vânzare pe: Librăria Online Libris

 

Bine v-am regăsit! Așa cum probabil ați văzut pe Instagram și Facebook săptămâna aceasta am primit cel de al treilea volum din seria „Pisicile Războinice” – Erin Hunter de la Librăria Online Libris. Nu pot să vă zic cât de fericită am fost când am văzut curierul la poartă, efectiv după ce am primit cartea nu am putut să o mai las din mână. Îmi era atât de dor de pisicuțele mele dragi, încât în 3 zile volumul era gata.

Pentru cei care nu își mai aduc aminte „Pisicile Războinice” scot în evidență o lume ascunsă a pisicilor, o lume în care patru clanuri de feline trăiesc după reguli nescrise. Roșcovanul o pisică de casă reușește să ajungă în pădure și să se alăture Clanului Tunetului. Lucrurile nu sunt atât de ușoare mai ales că membrii clanului se arată reticenți la recrutarea unei pisici de casă. Cu toate acestea Roșcovanul reușește să ajungă războinic și primește numele de ”Inimă de Foc”. 

Volumul II din „Pisicile Războinice” ne-a scos tot mai mult în evidență faptul că Gheară de Tigru, secundul Clanului Tunetului, ar putea fi un trădător și și-ar dori să conducă cu orice preț Clanul. Cu toate acestea Inimă de Foc trebuie să adune mai multe dovezi pentru a îi putea nărui planurile. Tot volumul II ne-a adus în prim-plan și dragostea dintre Dungă Cenușie și Pârâu Argintiu, o dragoste care încalcă toate regulile.

Fragment „Pisicile Războinice – Pădurea Secretelor” – Erin Hunter:

Aerul rece de afară a fost înlocuit de căldura vizuinii puilor și de aroma laptelui. Într-un cuib adânc, din mușchi
și buruieni, o pisică cenușie alăpta un pui tărcat. A ridicat capul când motanul s-a apropiat de ea și a lăsat jos cu blândețe puiul pe care îl căra în bot. Cel de al doilea pui l-a urmat în vizuină, împleticindu-se și încercând să se cațere în cuib.
— Inimă de Stejar ? a mieunat pisica. Ce ai adus ?
— Doi pui, Lac Fumuriu. Ai putea să-i iei tu ? Au nevoie de o mamă.
— Dar… a început Lac Fumuriu cu o privire uluită. Ai cui pui sunt ? Nu sunt din Clanul Râului. De unde i-ai luat ?
— I-am găsit în pădure, i-a răspuns Inimă de Stejar ocolindu-i privirea. Au avut mare noroc ca n-a dat peste ei o vulpe.
— În pădure ? a mieunat neîncrezătoare regina. Inimă de Stejar, nu-mi vorbi ca unei minți de șoarece ! Ce pisică
și-ar abandona puii în pădure, mai ales pe o vreme ca asta ?
Inimă de Stejar a ridicat din umeri.
— Pisicile vagaboande, poate, sau Două-Picioare. De unde să știu eu ? Dar nu puteam să-i las acolo. L-a împins ușor cu botul pe cel mai mic, care zăcea cu totul nemișcat ; singurul semn de viață era mișcarea burticii în timp ce respira.
— Te rog, Lac Fumuriu… Ceilalți pui ai tăi au murit ; vor muri și micuții ăștia dacă nu îi ajuți.

Privirea lui Lac Fumuriu era umbrită de durere. A privit spre cei doi pui. Boturile lor micuțe se căscau, rozalii, în
timp ce mieunau triști.
— Am lapte din belșug, a șoptit ea. Sigur că o să îi iau.
Inimă de Stejar a răsuflat ușurat. A ridicat pe rând cei doi pui și i-a așezat lângă pisică. Aceasta i-a împins ușor
cu nasul până au ajuns în dreptul pântecului, lângă puiul ei, unde au început să sugă nerăbdători.
— Tot nu înțeleg, a mieunat Lac Fumuriu după ce s-au așezat bine. De ce ar fi singuri în pădure doi pui atât de mici,
în toiul iernii ? Mama lor trebuie să fi e înnebunită de îngrijorare.
Motanul roșcat a împins o bucată de mușchi cu laba lui uriașă.
— Nu i-am furat, dacă asta crezi.
Lac Fumuriu l-a privit lung.
— Nu, nu cred că i-ai furat, a mieunat ea în cele din urmă. Dar nici nu îmi spui adevărul.
— Ți-am spus tot ce trebuie să știi.
— Nu-i adevărat ! a strigat pisica înfuriindu-se. Cum rămâne cu mama lor ? Știu cum e să îți pierzi puii, Inimă de
Stejar. Nu aș vrea ca o pisică să treacă prin așa ceva.
Inimă de Stejar a ridicat capul și a privit-o lung ; a scos un mârâit prelung.
— Probabil că mama lor e vreo pisică vagaboandă. Pe vremea asta nu e cazul să mergem să o căutăm.
— Dar, Inimă de Stejar…
— Ai grijă de pui și gata, te rog !
Motanul portocaliu a sărit în picioare și s-a întors brusc spre ieșirea din vizuina puilor.
— Am să-ți aduc niște vânat proaspăt, a mieunat el peste umăr în timp ce ieșea.
După plecarea lui, Lac Fumuriu s-a aplecat spre pui, lingându-le blănița pentru a-i încălzi. Zăpada topită aproape
că le ștersese mirosul, însă pisica mai simțea urmele pădurii, mirosul frunzelor uscate și al țărânei înghețate. Și mai
era ceva sub mirosurile acestea, ceva nedeslușit…
Lac Fumuriu s-a oprit din lins. Oare chiar simțise sau imaginația ei o lua razna ? Lăsându-și din nou capul în jos, a deschis botul ca să tragă în piept și mai bine mirosul puilor. Ochii i s-au mărit, plini de uimire, și a rămas cu privirea pierdută în întunericul de lângă vizuina puilor. Nu se înșelase. Nu încăpea îndoială – blana micuților rămași fără
mamă, a căror proveniență refuzase Inimă de Stejar să o explice, purtau mirosul unui Clan inamic

„Pisicile Războinice – Pădurea Secretelor” este unul din cele mai palpitante volume de până acum. De această dată numeroase secrete ies la iveală, unele mai periculoase decât celelalte. Faptul că Stea Albastră, liderul Clanului Tunetului” a decis ca Coadă Ruptă, fostul lider al clanului Umbrelor, să rămână la ei pe teritoriu și să nu fie alungat va isca un întreg scandal între Clanuri. 

Volumul începe prin prezentarea unui secret foarte important. Cu mulți ani în urmă Inimă de Stejar a adus în Clanul Râului doi pisoiași ce păreau părăsiți de mama lor, cu toate acestea Lac Fumuriu, pisica care trebuia să îi alăptezeși să îi crească, și-a dat seama că poartă mirosul Clanului Tunetului. Inimă de Foc află fără să vrea întreaga poveste și începe să cerceteze tot mai mult. Oare va afla cine este mama celor doi pisoi crescuți de Clanul Râului? Și dacă da, oare ce se va întâmpla mai departe?

Pe lângă pericolul reprezentat de celelalte clanuri pisicile se mai lovesc de o nouă problemă: o dată cu sosirea anotimpului cald zăpada se topește tot mai rapid și numeroase teritorii sunt inundate. În timpul unei inundații Inimă de Foc și Dungă Cenușie observă doi pisoi care aproape se îneacă. Oare vor reuși cei doi prieteni să îi salveze?

 

Pisicile din Clanul Râului sunt cele mai afectate mai ales că Două Picioare au otrăvit râul și nu mai pot vâna pește. Cu toate acestea Inimă de Foc nu îi poate părăsi și decide să îi ajute, mai ales că acesta era clanul lui Pârâu Argintiu, pisică care purta puiuții lui Dungă Cenușie. Ce se va întâmpla însă atunci când Gheară de Tigru află totul și îi spune lui Stea Albastră? Vor reuși Dungă Cenușie și Pârâu Argintiu să rămână împreună? Ce se va întâmpla oare cu pisoiașii lor?

Inimă de Foc trebuie în acest volum să aibă grijă și de nepotul său, primul pisic născut de Prințesa, sora lui Inimă de Foc, dar și să afle mai multe despre Gheară de Tigru. Din întuneric un mare pericol îi pândește, să nu uităm că Stea Albastră își trăiește ultima viață, chiar dacă întreg clanul crede că mai are două. Oare acuzațiile aduse lui Gheară de Tigru sunt nefondate? 

Seria „Pisicile Războinice” se potrivește de minune cu orice generație, vorbim de acel gen de cărți care reușesc să te țină în suspans de la prima și până la ultima frază. Nu pot să nu vă mărturisesc cât de mult aștept să citesc și următorul volum. Pur și simplu povestea este atât de fascinantă încât mă face să vreau din ce în ce mai mult. De pe Libraria Online Libris puteți achiziționa primele 5 volume ale seriei și de asemenea aveți acces și la celelalte serii semnate Erin Hunter.